Valoarea unei case se măsoară în amintiri și momente prețioase

      Îmi aduc aminte cu drag de primele momente împreună: eram emoționați și nerăbdători să petrecem toată viața împreună. La început, eram doar noi trei: ne bucuram de razele calde ale dimineții, de ploaia ușoară de toamnă, de frunzele care cădeau și se așezau ca un covor regal. Toamna… ce anotimp frumos pentru a începe o relație care va dura toată viața. Ne-am bucurat împreună de orice ,,prima dată”, de plăcinte cu dovleac și scorțișoară, de ciocolată caldă cu bezele și de multe alte miresme. Iar de Halloween, cu toate că am avut toți ținute originale, vă spun un secret: eu am primit cele mai multe laude.

       A trecut toamna și odată cu primii fulgi de nea, am intrat într-o etapă în care am simțit cu adevarat că sunt iubită și îngrijită. Am trecut cu bine peste straturi de zăpadă de aproape un metru, peste gheață, lapoviță și multe alte neajunsuri. Și a venit mult așteptata primăvară, unde am reușit să îmi arăt adevarata frumusețe. Iar vara a adus cu ea petreceri și vizite din partea celor dragi, nopți târzii la lumina felinarelor și a stelelor și promisiuni de iubire până la adânci bătrâneți.

       Nici nu știu când au trecut anii și din trei am devenit patru, cinci, apoi șase și sapte. Întâi a apărut un pui de cățel salvat de pe marginea unui drum circulat. O scumpete de cățel, care ne bucura pe toți în fiecare zi. Iar într-o noapte friguroasă de toamnă, a mai apărut un membru al familiei: o pisoi de nici o lună, găsit la cateva străzi mai departe. Iar după, au apărut doi mini-omuleți, un băiețel și o fetiță.

      Îmi aduc aminte perfect primele nopți împreună, îngrijorările, cântecele de leagăn, primele gângureli, primele încercări de a mânca, primele încercări de a merge, primii pași, primele cuvinte. Am fost martoră la toate momentele frumoase și mai puțin frumoase prin care a trecut o familie la început de drum. Pentru că eu sunt casa visurilor lor și am avut datoria, dar și onoarea de a-i proteja, de a le fi cămin, de a le fi alături atât în momentele bune, dar și la greu. Am fost în gandurile lor încă de când eram doar un proiect de casă, iar acum am crescut și ne-am dezvoltat împreună. Iar drumul nostru este abia la început…

[…]

      Alarma suna insistent de mai bine de două minute, dar eu nu o auzisem. Eram prea prinsă în visul meu frumos, într-o zi atât de importantă pentru mine și pentru logodnicul meu. Ziua în care împlineam un an de când ne-am mutat în casă nouă, o casă pe care ne-am dorit-o enorm și pe care am personalizat-o după bunul plac: casa noastră valoroasă, casa visurilor noastre. Și exact în acea zi am visat că eram undeva in viitor și casa putea comunica și astfel am primit o scrisoare emoționantă în care își aducea aminte de toate clipele frumoase petrecute împreună.

     În urmă cu mai mult de un an, când ne uitam la proiecte case, ne gândeam care ar putea fi casa în care ne-am simți fericiți în fiecare zi. Am exclus din start varianta unui apartament. Casa în care vor crește copiii noștri, în care ne vom bucura de momentele petrecute împreună. O casă cu o grădină suficient de mare încât să putem planta florile noastre preferate, în care să stăm cu toți cei dragi vara și să ne facem planuri de vacanțe în timp ce bem limonadă. O casă cu spații de depozitare ascunse, așa cum visam de cand eram mică. O casă cu o bibliotecă imensă, pentru că ador să cumpăr cărți mereu. O casă cu un loc de citit la geam, pe care să îmi înșir perne și să stau sub o pătură, cu o carte bună în mână și să mă uit la ploaia măruntă.

      Și am primit-o: casa visurilor noastre ne așteaptă acasă în fiecare seară. Nu pot spune că a fost greu până a devenit a noastră, însă nici prea ușor.

      În primul rând, locația ne-a dat ceva bătăi de cap: aveam un loc preferat, imediat lângă București, era ca o continuare a orașului. Însă nu găseam un loc perfect pentru noi: să fie într-o zonă nu foarte circulată, sa avem vecini liniștiți și în jurul nostru să fie construit cât de cât, pentru a nu ne petrece anii ascultând doar sunete de ciocan și altele. Într-un final, am găsit locul mult dorit.

       Aveam un teren de 500 m2, așă că ne rămânea suficient spațiu pentru o grădină ca la carte și un garaj. Știam de la început că ne dorim o casă pe structură de lemn, datorită avantajelor nenumărate. Nu voiam o casa imensă, cu pereți care să răsune și camere reci, pe care să nu știm cum să le umplem.

    Casa visurilor noastre era formată din parter, etaj și mansardă. Așa că am hotărât să apelăm la birou de arhitectură, să le spunem cum am vrea să arate casa, dimensiunile aproximative și designul. Proiectul final a fost exact cum ne-am dorit.

      Fiind o construcție pe structură de lemn, am putut să ne mutăm mai repede decât ne gândeam inițial. Ce-i drept, ne-a ajutat și vremea bună și faptul că toate materialele, mobila și electrocasnicele au fost livrate la timp. Așa am putut să ne bucurăm de ea încă din primele zile de septembrie. Și nici partea birocratică nu ne-a dat bătăi de cap, chiar am avut experiențe foarte bune, mai ales cand am avut in vizită un evaluator ANEVAR pentru stabilirea impozitului. Iar acum, vă invit la un tur virtual al casei mele, locul unde mă simt cel mai fericită.

      Intrăm pe o străduță curată și îngrijită, undeva lângă București. Vecinii au case frumoase și grădini îngrijite, de îți e mai mare dragul să te uiți. Am ales un gard de lemn maro închis, cu stâlpi de beton și soclu bej deschis. Cam așa au toți vecinii și ne-a plăcut mult modelul. În plus, nu facem nici notă discordantă.

      Imediat ce intrăm pe poartă, se poate vedea grădina pe care am amenajat-o cu drag, cu alei înguste pavate și cu un garaj tot din lemn, în aceeași culoare ca și gardul, imediat în dreapta. Din fața porții, pornește aleea principală, care duce la intrarea în casă, iar din ea se ramifică alte alei care duc în diferite locuri ale curții. Am plantat doi salcâmi japonezi, trei magnolii și un tei care momentan e mic. În grădină nu sunt prea multe flori momentan, fiind toamnă, însă primăvara este o adevărată explozie de culori. Avem și un loc special amenajat cu mobilier de grădină, unde ne relaxăm ori de câte ori avem ocazia.

      Designul casei am vrut să fie cât mai simplu pe exterior, iar culoarea plăcută privirii, un bej închis. După ce deschid ușa, intru într-un hol încăpător unde am un cuier și un covoraș cu mesajul: „Keep calm and carry on”. Din hol, ajung în sufrageria care îmi pare imensă, cu toate că în realitate nu are decât 30 m2. Însă am vrut geamuri mari aici  (și din fericire nu se pierde multă căldură prin intermediul lor) care contribuie la senzația de spațiu. Și la un astfel de geam mi-am amenajat un colț de lectură, exact așa cum visam, cu pernuțe și fotografii care atârnă undeva deasupra capului, legate cu sfori subțiri.

Sursa foto: AIA Proiect

      Am vrut o canapea pe colț încăpătoare, o bibliotecă, o măsuță de cafea și o mobilă de sufragerie. Și tot în living am organizat și diningul, cu o masă de extensibilă și scaune moi și primitoare. Nu am vrut o sufragerie open space cu bucătărie, am vrut bucătărie separată și am amenajat-o modern, cu mici accente vintage. Știți pozele cu bucătării americane din anii 50? De acolo m-am inspirat. Din bucătărie deschid o ușă și ajung într-o cămară mică, dar încăpătoare. Culorile predominate din sufragerie și bucătărie sunt cool mint (un verde foarte deschis pastelat) și un roz pal pudrat.

      Tot la parter se mai găsește o baie de serviciu și un birou. Ne-am dorit mult un birou și cu toate că nu este foarte mare, este exact ce trebuie. Aici am amplasat biblioteca principală, un birou comod și o canapea foarte mică.

      Scara este tot de lemn și a fost o dorință de-a mea de a face sub scară, locuri de depozitare, care se deschid pe principiul sertarelor. Încă nu le-am umplut pe toate, însă ne vor fi de folos pe viitor.

     La etaj avem două băi, trei dormitoare și un dressing. Momentan un singur dormitor este mobilat și decorat, al nostru, pentru că pe celelalte le păstrăm pentru viitorii noștri copii. Culoarea pereților dormitorului nostru este un galben pai pal și mobila are următoarele culori: maro închis și bej pal. Am păstrat totul cât mai simplu, pentru că dormitorul este spațiul în care ne relaxăm și ne odihnim.

      Iar dressingul a fost o dorință mai veche de a mea: spații de depozitare inteligente, umerașe din lemn alb și cutii drăguțe în care îmi depozitez hainele și accesoriile. E relativ mic, nu știu dacă voi ajunge vreodată să nu mai avem loc și asta datorită spațiilor de depozitare care ne permit să păstrăm multe haine fără să pară aglomerat.

     Iar mansarda nu este momentan mobilată sau amenajată, este foarte mică și am de gând să o transform într-un loc de povești pentru copii, în momentul în care ne vom mări familia.

     Și așa arată în mare, casa visurilor mele, de fapt casa visurilor noastre, a mea și a logodnicului meu. Abia aștept să o umplem cu fericire și cu momente prețioase, pentru că o casă nu este valoroasă pentru cât a costat, ci pentru toate momentele la care este martoră.

[…]

       Ce-i drept, încă nu am casa visurilor mele, însă asta nu înseamnă că nu îmi permit să visez, nu-i așa? Descrierea de mai sus se potrivește exact casei în care mă voi simți cel mai fericită și să fiu sinceră, mi-ar plăcea să primesc o scrisoare de la casa mea, chiar și în vis. Voi nu? Însă, în maxim doi ani voi avea casa dorită și în mare parte, va fi exact așa cum am descris-o.

       Pentru voi, cum arată casa ideală? Casa în care să vă simțiți cel mai fericiți?

       Articol participant la SuperBlog 2017

Please follow and like us:

Andreea BeautyInfusion

15 Comments

  1. Oh, atât de frumos ți-ai descris casa visurilor, că acum mi-o doresc și eu. 🙂 În realitate, și eu îmi doresc o casă cam ca a ta. Succes în realizarea visului. 🙂

  2. Am si eu cateva idei in cap si sper sa se concretizeze candva. imi imaginez cum as vrea sa arate camerele, interiorul, dar si gradina aferenta

  3. Ce frumos!
    Mult succes si spor!
    Si eu imi doresc tot o casa la curte, nu foarte mare, insa consider ca preturile sunt foarte mari si cheltuielile neprevazute sunt mai des intalnite, decat la un apartament. Asa ca probabil ne vom orienta catre un apartament in Bucuresti, unde avem acces la metrou.

    • Iti multumesc mult! 🙂 Eu nu pot sa stau la bloc, nu mi se potriveste deloc, am stat toata viata la curte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *