Un trench subțire ca o foaie de ceapă…

      Girls, cred că și voi ați făcut măcar o dată în viața sacrificii pentru a arăta bine. Fie ați purtat pantofi cu tocuri incomode pentru întâlnirea perfectă, fie ați stat o oră să vă aranjați fiecare fir de păr, pentru ca în momentul în care ieșiți pe ușă, vântul să vă strice toată munca sau ați purtat perechea aceea de blugi mult prea strâmtă, încât v-a tăiat pofta de mâncare pe următoarele zile și v-a făcut să vă gândiți serios la o radiografie, pentru a fi sigure că toate organele sunt la locul lor. Da, am trecut și eu prin asta, de multe ori și acum mă gândesc serios ,,ce a fost în capul meu?”

       Însă, cele mai multe ,,greșeli” și ,,sacrificii” le făceam în timpul iernilor. La liceu aveam uniformă și puteam purta atât fustă, dar și pantaloni. Însă cum pantalonii erau din material subțire ca o foaie de ceapă, de multe ori alegeam o geacă foarte lungă, cizme până peste genunchi, cel mai gros dres pe care îl găseam și fusta. Dar aveam capul gol. Eu mereu am fost o persoană mai ,,călduroasă” și nu suport să fiu înfofolită. Eu mă descurc perfect la -20 de grade Celsius cu un pulover subțire și o geacă. Cred că mă ajută și imunitatea, însă nu am avut niciodată probleme din cauză că m-am îmbrăcat mai subțire. Ba chiar și medicii susțin că nu este bună înfofolirea. Însă, acum nu mai pot merge fără un fes sau glugă în cap (deh, de la o vârstă, începe să ne doară una, alta și după 25 de ani parcă începe să intre frigul în oase câte puțin, în cazul meu singurul sensibil fiind capul).

       Chiar dacă acum nu mai fac greșeli care îmi pot strica ziua (sau noaptea), mi-am adus aminte de un episod destul de haios dacă mă gândesc acum, dar tare friguros, de la ultimul bal al bobocilor din liceu. Eram clasa a 12-a și am zis că nu pot să ratez balul. Știam exact cum o să mă îmbrac (aveam o rochie casual stil clepsidră), niște cizme comode, îmi imaginam cum o să îmi fac părul și ce accesorii voi purta. Mi-a plăcut că dress code-ul balului prevedea să nu purtăm rochii elegante, acestea fiind rezervate doar participantelor la concursul de Miss Boboc.

       Balul era organizat în fiecare an în jur de 6 decembrie, iar în anul acela a fost organizat fix de 6 decembrie, așa că aveam și un motiv de sărbătoare (mă cheamă și Nicoleta). A venit ziua balului și când începusem să mă pregătesc, văd la televizor că traficul este deviat pe mai multe bulevarde și chiar închis pe unele, așa că va trebui să plec mai devreme, pentru a nu avea surprize.

       După ce m-am machiat, coafat și îmbrăcat cu rochia aleasă, am început să mă gândesc ce aș putea să îmbrac peste rochie.  Era destul de frig, având în vedere că era deja 4 după-masă, balul începea la 6 și ninsese. Am stat și am cântărit lucrurile: știam că voi merge cu mașina, așa că nu ar fi o problemă, însă stabilisem cu ai mei colegi să ne vedem cu o oră mai devreme, pentru a nu rămâne blocați în trafic. Așa că urma să așteptăm afară, în frig. Fiind ,,neînfrigurată” și debordând de optimism, m-am gândit că este deschisă cafeneaua de lângă clubul unde urma să aibă loc balul și că vom sta acolo până începe. Așa că am ales un trench subțire, atât de subțire că îl puteam purta în diminețile mai răcoroase de vară.

       Însă, mă gândeam că poate o să fim nevoiți să stăm afară în frig și posibil ninsoare, așa că îmi făcea cu ochiul un palton călduros și care se asorta perfect cu rochia mea.

       Tot oscilam între cele două piese vestimentare, iar la un moment dat parcă aveam un îngeraș pe un umăr și un drăcușor pe celălat umăr, care mă îndemnau fiecare să aleg ce voiau ei:

,, –  Dacă iei paltonul, o să ai grija lui, pentru că e destul de lung și greu, în plus nu se potrivește cu rochia cum se potrivește trenchul, spunea drăcușorul.

–    Dacă alegi trench-ul și vei sta afară, o să îți fie frig toată seara, unde mai pui că o sa și răcești, îmi șoptea îngerașul.

–    Nu știi că fetele suferă la frumusețe, nu ar fi decât o oră de tremurat puțin, oricum ai imunitatea bună și știi că nu poți răci decât dacă iei virusul de la cineva, așa că alege trench-ul. Uite ce frumos stă alături de rochie, mă îndemna drăcușorul.

–    Știi că dacă o să răcești și o să lipsești săptămâna viitoare, pierzi recapitulările de dinainte de teze, îmi spunea îngrijorat îngerașul.

–    Doar nu o să stai afară, găsești tu o cafenea unde să intri cât aștepți, nu? Și parcă nici nu e așa frig afară, doar mergi în fustă la școală. Unde e fata care nu se plânge niciodată de frig?”

        Ei bine, cred că știți ce am ales. Da! Chiar trench-ul cel subțire. Am plecat de acasă optimistă, iar când am ajuns la locul de întâlnire, șoc și groază: cafeneaua se închisese, iar alta era la o distanță exagerat de mare de locul acela. Nici măcar o benzinărie sau un magazin de unde să ne cumpărăm un ceai cald nu am găsit. Așa că am tremurat și am făcut dansul zăpezii pe loc, timp de aproape o oră, în rochița mea cu mânecă scurta și în trench-ul subțire ca o foaie de ceapă. Dar măcar arătam foarte bine și am primit multe complimente. Nu știu dacă le-am primit pentru că eram roșie la față de frig și parcă mă dădusem cu cel mai frumos blush din lume sau pentru că aveam fulgi de zăpadă în păr și arătam ca o prințesă degerată.

        Nu știu cum am scăpat atunci doar cu o durere de cap (probabil de la tremurat), dar știu sigur că am donat paltonul a doua zi, ca să nu mai fiu tentată să îl mai îmbrac când este frig. Iar acum, când mă gândesc la momentul acela, dacă ar fi să dau timpul înapoi, aș alege un palton. Însă nu paltonul pe care aveam de gând să îl port inițial, ci unul pe care l-am văzut recent pe Answear și de care m-am îndrăgostit. În plus, se potrivește perfect cu rochia de atunci (pe care încă o mai am) așa că aș putea aduce ținuta în prezent.

        Este un palton de la Tommy Hilfiger, într-o culoare superbă, roz murdar și care ar fi fost o piesă de rezistență la momentul respectiv. S-ar fi asortat perfect cu rochia mea tip clepsidră, aș fi alăturat și o eșarfă supradimensionată, mânuși din piele și cizmele mele cu toc comod. Ar fi fost ținuta ideală pentru a înfrunta frigul de atunci.

Palton_tommy_hilfiger

       Și pentru că este un palton versatil, l-aș putea purta și cu blugi sau pantaloni, l-aș putea integra în numeroase ținute, atât casual, cât și elegante sau de ce nu, business. Pentru că oricând este binevenită o pată de culoare, iar acest palton este ca un norișor de vată de zahăr.

        Aș dori să știu dacă și voi ați avut momente care includ piese vestimentare nepotrivite și pe care le regretați.

       Articol participant la SuperBlog 2017

Please follow and like us:

Andreea BeautyInfusion

13 Comments

  1. Nu cred ca as indrazni sa port o culoare atat de in your face, dar asortata frumos, cred ca merge. De ce nu? ^_^ Articolele tale pentru SuperBlog sunt tare faine si creative. I like it! ^_^

  2. Si eu mai sufar la frumusete si ma imbrac usor inadecvat doar pentru ca imi plac anumite combinatii sau poate ca vreau sa fiu ceva mai cocheta. Ce-i drept, un trench este foarte interesant si eu l-as fi ales

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *