Diminețile mele miros din nou a cafea, scorțișoară și caramel

      Mă uitam prin aburii cănii de cafea și îmi închipuiam cum va decurge restul zilei. Niciodată nu mi-a plăcut cafeaua simplă, de fiecare dată o păstram pentru momentele de oboseală, când aveam nevoie de o doză de energie. Nu sunt nici dependentă de cafea, așa că mă consider o norocoasă, pentru că mă pot bucura de un latte sau un capuccinno în liniște și ori de câte ori vreau, nu trebuie să le beau pentru a mă trezi. Numai că astăzi era una dintre zilele în care o cafea simplă, puțin îndulcită era tot ce îmi trebuia. Nu dormisem prea bine, însă pe chipul meu nu se vedea asta. Doar sufletul îmi era neliniștit, emoționat, nerăbdător.

       Am gustat cafeaua și surprinzător, îmi plăcea. Nu știu dacă emoțiile erau de vină, însă era prima cafea simplă pe care aș fi putut să o beau de plăcere. Mă uitam la freamătul de afară, oameni care mergeau grăbiți, cufundați în gândurile lor. Unii aveau pahare de cafea în mână, pe care se chinuiau să le ascundă de stropii mari de ploaie.

       Încă o gură de cafea și parcă începeam să văd lucrurile altfel. Deja deveneam puțin mai stăpână pe situație, siguranța lua locul emoțiilor și cu toate că nu mă așteptam, agitația parcă se evapora la fel ca aburii de pe stradă. Parcă și peisajul de afară devenise mai prietenos. Am observat de-a lungul timpului că în momentul în care sunt fericită, văd doar oameni fericiți în jurul meu. Când sunt tristă, parcă empatizez cu oamenii pe care îi întâlnesc.

       Era o zi friguroasă, iar soarele se încăpățâna să ne bucure cu razele lui. Iar cafeaua îmi trezea atâtea amintiri… Cafeaua mi-a fost alături în cele mai dificile momente, dar și frumoase momente. Mi-a fost alături la primele întâlniri, mi-a alinat sufletul când dragostea s-a stins și fiecare a luat-o pe drumul său, la examenele de la sfârșit de liceu, în sesiunile din facultate, în momentele în care am vrut să stau o noapte întreagă doar pentru a admira cerul și a vedea răsăritul. Nici măcar cafea la birou nu prea savuram, alături de colegi, decât dacă eram extrem de obosită.

Cafea 

        Însă astăzi, cu toate că aveam nevoie de cafea, nu era un moment dificil, din contra. Era un moment pe îl așteptam de mai bine de trei luni și mă încercau toate emoțiile din lume. Cafeaua încă era fierbinte și îmi încălzea mâinile… Ce miros plăcut. Cu toate că nu sunt o iubitoare de cafea simplă, mirosul de cafea proaspăt măcinată sau proaspăt preparată m-a fascinat întotdeauna. 

        Îmi aduc aminte de prima noastră dimineață împreună, când ne-am făcut planuri pentru a ne muta împreună și am început să ne uităm la anunțurile imobiliare. Știai că nu îmi place să beau cafea simplă, așa că mi-ai preparat cel mai bun latte cu scorțișoară și caramel pe care îl băusem până atunci. Mi-ai spus că este o rețetă secretă și că o voi afla doar după ce voi deveni soția ta. Încercai să pari serios când mi-ai spus, însă ochii te dădeau de gol. Rare erau momentele în care erai supărat și asta îmi plăcea enorm la tine.

       Mi-ai pus latte-ul într-o cană transparentă, de sticlă, pe care ai scris cu un marker ,,pentru mofturoasă”. Știai că nu îmi plac multe lucruri, așa că încercai mereu să mă tachinezi. Și nu mă supăram, chiar îmi plăcea. Am stat amândoi în sufragerie, pe canapeaua confortabilă. Purtam un tricou de-al tău și îmi plăcea enorm cum mirosea. Plus că așa te simțeam mai aproape. Ne-am uitat două ore la apartamente, răzând și imaginându-ne cum ne-am acomoda în ele. Apoi, am mers mai departe cu gândul și ne-am făcut planuri pentru casă. Știam amândoi că nu vrem să locuim la bloc toată viața, așa că am fi vrut o casă cât mai repede. Cu toate că eram de puțin timp împreună, simțeam amândoi că vom rămâne împreună, era o relație cum nu am mai avut nici unul, ne înțelegeam din priviri și aveam aceleași planuri de viitor. Și mai aveam un lucru în comun: amândoi beam cafea de plăcere, nu pentru că am fi avut nevoie.

       Apoi, au urmat multe dimineți romantice, începute cu un mic dejun delicios și o cafea bună, pe canapeaua ta confortabilă, în noul nostru apartament. Ai cedat și mi-ai spus rețeta latte-ului tău, iar eu îți preparam cea mai bună cafea la ibric. Câteodată, ne grăbeam și atunci, cele mai bune prietene ale noastre erau monodozele de cafea. Ne completam perfect și speram ca așa să fie toată viața.

        Numai că, nu tot timpul lucrurile ies cum vrem noi. Am greșit amândoi, am lăsat orgoliul să dicteze și drumurile noastre s-au despărțit. Diminețile mele nu mai începeau cu latte-ul delicios preparat de tine. Diminețile mele erau incomplete în garsoniera cu priveliște spectaculoasă pe care o închiriasem. Probabil am crezut că verdele pădurii o să îmi mai alunge tristețea, însă mai rău îmi făcea.

        Nu am mai putut să beau latte sau orice alt tip de cafea de atunci. Am avut momente când am vrut să te sun, să lămurim lucrurile și să ne continuăm planurile de viitor. Însă nu am avut curaj…

        Până ieri, când m-ai sunat. Îți spun sincer că nu am știut cum să reacționez prima dată, dacă să îți răspund sau nu. Îmi era greu, însă știam că e posibil să am o singură șansă. Așa că am răspuns și ți-am auzit vocea. Câte emoții m-au încercat… Credeam că o să îmi spui un lucru banal, poate am uitat ceva la ,,noi acasă” când am plecat și abia acum l-ai găsit, însă nu. Mi-ai spus că vrei să mă vezi, că ai gândit lucrurile la rece și ți-ai dat seama că ai greșit. Nu era o discuție ce putea fi purtată prin telefon, așa că mi-ai propus să ne întâlnim în locul în care ne-am cunoscut.

         Câte amintiri… Era înainte de ultimul examen de la master și îmi doream un latte cu scorțișoară, însă pe moment nu era posibil. M-am supărat puțin, pentru că era cafeneaua mea preferată și niciodată nu s-a mai întâmplat, însă am luat un latte simplu. Tu erai lângă mine și mi-ai spus că știi o rețetă de latte mai bună decât la cafenea și că i-ar plăcea să îmi prepare unul. M-am uitat ciudat la tine, era prea dimineață pentru a te lua în serios, însă te-a bufnit râsul și m-ai asigurat că nu ești un ciudat, însă ai vrut doar să mă înveselești. Ce-i drept, ai reușit. Și bonus, am făcut și schimb de numere de telefon.

         Iar acum, te aștept nerăbdătoare în același loc. Am ajuns mult mai devreme, pentru că aveam nevoie de câteva momente cu mine și o cafea simplă. Aproape terminasem cafeaua și eram concentrată la un email, când ai sosit. Nici nu te-am văzut, am văzut doar un trandafir roșu în fața mea, cu un bilețel pe care scria: ,,Vrei să bei cel mai bun latte cu scorțișoară și caramel în casa noastră?” Mi-au dat lacrimile când am citit și nu a mai contat nimic. Te-am îmbrățișat și mi-ai spus că mai ai o surpriză pentru mine, însă o voi vedea acasă.

        Abia așteptam să ajungem și să vorbim, să recuperăm timpul și să învățăm din greșeli. Știam amândoi ce greșeli am făcut și nu eram dispuși să le repetăm.

        Și din nou, diminețile mele au miros de cafea boabe proaspăt măcinată, scorțișoară și caramel.

       Articol participant la SuperBlog 2017

Please follow and like us:

Andreea BeautyInfusion

15 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *