Copilăria are gust de apă de izvor

      Aș putea să mă uit la ea ore întregi: e simplă, dar elegantă, mică, dar în același timp atât de necesară. Știți cum se spune că esențele tari se țin în sticluțe mici. Așa e și ea și o port peste tot cu mine. Ea, telefonul, portofelul și cheile mă însoțesc zi de zi. Ea are grijă de mine când mă doare capul, când îmi era cald, când sunt obosită. Și chiar mă simt vinovată când o uit undeva. Dar și când ne întâlnim… În rarele ocazii în care o uit, îmi e un dor de ea, un dor inexplicabil, iar reîntâlnirile sunt de fiecare dată la fel de plăcute și de răcoroase.

     Da, vorbesc despre sticla mea preferată de apă, La Fântâna la PET de 0,5 l. Este apa pe care o consum de plăcere, apa care mă trezește dimineața și care îmi spune noapte bună. Apa care îmi tratează durerea de cap sau îmi dă energie în loc să consum o cafea. Este apa care m-a reînvățat să o beau de plăcere, nu pentru că trebuie și apa care mi-a adus aminte de copilărie.

       Primele mele amintiri cu apa, atât cu apa de băut, dar și cu ploaia… Amintiri de la 5 ani…

[…]

       Mă uitam cu ochi întrebători la picăturile imense ce loveau cu viteză pământul și aproape dezgoleau rădăcinile tulpinilor plăpânde de roșii. Nu mai văzusem o așa furtună sau cel puțin nu îmi mai aduceam eu aminte. Aveam puțin peste cinci ani și învățam să nu îmi fie teamă de natură, privind de pe un scăunel pus la adăpost în curte, ceea ce îmi părea o ploaie ce nu se mai sfărșește.

       Câteva ore mai târziu, m-am dus la locul meu preferat după o ploaie de vară: locul unde se țineau butoaiele imense în care se păstra apa de ploaie. Nu mergeam niciodată singură acolo și nici nu stăteam singură lângă ele. Mă fascina mirosul de apă de ploaie, cu mirosul ei dulceag, dar acrișor în același timp. Băgam mână în butoi și o plimbam prin apa călduță: era cea mai bună senzație din lume, îmi închipuiam că înot într-o piscină cu apă călduță și miros dulceag-acrișor. Mă gândeam cum putea apa aceea să distrugă grădina, dar în același timp să o răcorească în momentele în care era nevoie de ea. Acela a fost primul moment în care am conștientizat că apa este indispensabilă, dar poate și să distrugă totul în calea ei și de aceea trebuie respectată și înțeleasă.

[…]

        În anul următor, am văzut și de unde vine apa exact. Aveam o fântână în curte, însă în ultima perioadă ieșea foarte mult nisip și puțină apă foarte tulbure. Așa că părinții și bunicii au hotărât să o astupe și să amenajeze alta. A durat cam trei zile până a fost spăpată și amenajată și apoi încă o săptămână pentru a se limpezi apa și a primi rezultatele analizelor pentru a afla dacă este potabilă sau nu. Aproape două săptămâni am băut doar apă carbogazoasă de la magazinul din colț și îmi era extrem de dor de apa rece și delicioasă din fântâna mea. Acela a fost primul moment în care am apreciat apa pură, apa adevărată, apa de izvor.

        Câțiva ani mai târziu, a trebuit să renunțăm și la această fântână. Din cauza indundațiilor, apa nu mai era potabilă, curgea foarte murdară de câteva săptămâni și am mai făcut o încercare, cu o altă fântână. Apa ei era limpede, dar nu era potabilă, era mult prea dură, așa că era folosită doar pentru a uda grădina. Iar din acel moment, am știut că voi căuta mereu gustul apei de fântână, apa răcoroasă și pe care o beam de plăcere și când nu îmi era sete.

[…]

       De-a lungul timpului, interesul meu pentru apă nu a fost constant. Aveam zile când beam apă de plăcere, când găseam o apă care mă mulțumea aproape în totalitate și zile când îmi era greu să beau, așa că mai compensam și cu sucuri sau ceaiuri.

      Însă oricât mi-ar fi fost de greu, nu am renunțat la hidratare. Suntem formați în medie din 75% apă, creierul nostru funcționează doar dacă suntem hidratați, iar sângele își păstrează proprietățile doar dacă acoperim necesarul zilnic de lichide. Știați că în momentul în care simțim senzația de sete, avem cu 1% mai puțină apă în organism? Iar în momentul în care procentul de apă din organism scade cu 10%, cel mai probabil se va ajunge la deces. Da, este un cuvânt dur, însă acest lucru se întâmplă dacă nu bem apă la timp.

      Am observat că în zilele în care beam mai puțină apă, mă simțeam mai ciudat și acest lucru se vedea și pe pielea mea. Se deshidrata, îmi apăreau riduri extrem de fine, pe care le vedeam doar dacă mă apropiam de oglindă, aveam dureri de cap și eram obosită. Așa că încercam să evit aceste neplăceri și să beau apă, chiar dacă poate nu îmi plăcea gustul ei.

       Și cu toate că nu mereu beam apă de plăcere, nu m-am descurajat și am continuat să mă hidratez. Iar într-o zi, am descoperit apa La Fântâna. Cu siguranță ați auzit de ea, mai ales dacă lucrați într-o corporație spre exemplu. Pentru mine a reprezentat ,,dragoste de la primul pahar”. Este apa care îmi aduce aminte cel mai mult de apa de izvor din copilărie, apa pe care aș bea-o numai de drag.

        Iar când am aflat că este ambalată și la sticle de 0,5 l, am fost extrem de fericită. Așa puteam să o iau cu mine peste tot: în mașină, în geantă, când merg la poștă, la cumpărături, la plimbare, la medic, când merg la coafor sau la cosmetică, când merg la munte sau la mare. În sfârșit nu mai trebuia să îmi fac griji în legătură cu apa pe care o beam.

       Și ambalajul ei este foarte atractiv: simplă, dar în același timp elegantă și parcă ne îmbie să o bem. Sticla are un design simplu, astfel încât încape cu usurință în aproape orice geantă sau rucsac, așa că nu mai avem motive să nu mai bem apă.

        Iar gustul ei… aș putea să vorbesc până mâine despre asta. Știți că o apă potabilă trebuie să îndeplinească trei condiții: să fie incoloră, inodoră și inspidă. Prin urmare, nu are un gust propriu-zis, însă este gustul pe care îl percepem fiecare dintre noi. Iar pentru mine, este cel mai bun gust din lume, exact ca apa de izvor.

        Și pentru că știu că mulți dintre voi aveți dificultăți când vine vorba despre băut apă, vreau să vă recomand să încercați apa La Fântâna la 0,5 l. Luați o sticlă cu voi peste tot sau țineți-o pe birou ori acasă, pe noptieră ori pe canapea. Vă garantez că în cîteva zile o să ajungeți să beți apă de plăcere, nu de nevoie. Iar dacă vă întrebați ,,de ce La Fântâna”, vă spun că are un gust foarte bun, exact cum știam apa din copilărie, direct din fântână și de asemenea, este extrasă dintr-o zonă muntoasă, cu pini și stejari (Mitrovo Polje, Serbia), o zonă unde poluarea nu ajunge. De asemenea este o apă echilibrată din punct de vedere al mineralelor conținute, așa că nu trebuie să vă faceți probleme.

        Iar dacă doriți să comandați această apă, trebuie să știți că un pachet cu 6 baxuri a câte 12 sticle de 0,5 l costă 96,5 lei. Pachetul este mixt, adică are atât apă plată, dar și apă carbogazoasă, însă puteți alege apa care să predomine. 

       Nu-i așa că v-am făcut poftă de apă de izvor? De apă răcoroasă, pe care să o savurați indiferent de momentul zilei?

        Aș vrea să știu dacă voi beți apă de plăcere sau doar pentru că trebuie ori când vă aduceți aminte.

        Articol participant la SuperBlog 2017